Profesor de sprijin - metodologie, norme

Aici puteti vedea ordinul privind profesorul itinerant si modul in care il puteti solicita daca sunteti parinte sau cadru didactic.

Putem sau nu putem sa ii integram ? - parerea cadrelor didactice

http://www.didactic.ro/forum/viewtopic.php?t=283

Am clasa I. Am un copil care repeta aceasta clasa. Azi l-am pus sa repete
niste versuri pe care le-am invatat la prima ora. S-a uitat peste umarul drept
si a inceput sa rada in hohote, antrenand si pe alti copii. Nu e prima oara cand
face asa ceva. Banuiesc cava grav, il intreb daca vede ceva, aude voci, dar imi
spune ca nu. Mama lui fusese la ora de matematica in asistenta (le permit
parintilor oricand vor, sa vina) Cu ocazia asta mi-a spus ca elevul are pe langa
balbism, ticuri, si temper-activitate cu deficit de atentie. N-am mai avut
astfel de cazuri. Nu s-a linistit decat atunci cand mi-a venit ideea de a-i
spune sa se duca acasa sa se linisteasca. A inceput sa tremure si i-au tasnit
lacrimile pe obraz! Pur si simplu sunt ingrozita de comportamentul lui. Sub nici
o forma nu sunt de acord ca elevii cu astfel de deficiente sa faca parte
dintr-un colectiv de copii normali. Ei necesita o atentie deosebita, poate sub
tratament, lucru pe care il vad greu de realizat intr-o scoala de masa.

Va cred ca va este foarte greu, doamna mariro. Stiu si eu ce inseamna sa ai asemenea copii. Macar fetita de la mine din clasa este cuminte. Pentru a exista un profesor itinerant trebuie sa existe cam 8 copii cu CES in scoala si , conform legislatiei in vigoare, directorul unitatii poate solicita o norma de profesor itinerant de la inspectoratul scolar.

Carti resursa online gratuit

pentru incepatori intr-ale rapid share: urmand acest link apare o pagina cu un tabel cu 3 coloane. dati click pe FREE din coloana a 3-a jos si apare pagina de download unde aveti de tastat un cod de litere afisat in pagina, dupa care incepe descarcarea fisierului pe calculatorul dv.

http://rapidshare.com/files/43771068/Alfred_Adler__Psihologia_scolarului_greu_educabil.rar


http://rapidshare.com/files/43771336/Psihologia_sociala.zip

http://rapidshare.com/files/43771403/PSIHOLOGIE_SI_COMUNICARE.doc

http://rapidshare.com/files/43771886/Serge_Moscovici_-_Psihologia_sociala_.rar

http://rapidshare.com/files/43772242/Psihologie_sociala_experimentala.doc

http://rapidshare.com/files/44556649/N.Radu_Psihologia-Educatiei.pdf

Integrarea copiilor discutii pe forum

http://www.didactic.ro/forum/viewtopic.php?t=4136

Discutii foarte pertinente privind integrarea copiilor cu deficiente inclusiv cu tulburari comportamentale diagnosticate.

Conform noii legi 448 privind protectia persoanelor cu handicap,
prioritatea in alegerea formei de invatamant o are parintele copilului cu
handicap.Conform certificatului de orientare scolara, copilul poate frecventa o
scoala de masa , cu profesor de sprijin sau fara.

Descrierea facuta de o invatatoare-mamica fiului ei cu comportament agresiv

http://www.didactic.ro/forum/viewtopic.php?t=11318

Sunt invatatoare la o scoala de stat de 14 ani (gr I)... Cunosc sistemul
din Romania! Va cer sfatul in calitatea unui PARINTE DISPERAT!!! Pe scurt: am un
singur baietel, care acum are 6 ani si 4 luni. A fost diagnosticat cu ADHD cu
sever deficit de atentie... A vorbit la varsta de 5 ani si 4 luni. Sa nu credeti
ca n-am facut nimic pentru el- de toate: analize medicale, scheme de tratament,
logopedie, programe ABA pentru limbaj receptiv si expresiv, vorbit permanet,
explicatii permanente, in fine, tot ce putea face o invatatoare in calitate de
mamica pentru fiul ei. Rezultatele n-au incetat sa apara, tarziu, dar
promitatoare: vorbeste corect si constient, face propozitii cauza- efect, stie
termeni tehnici, neologisme, numara pana la 100, cunoaste toate literele mari si
mici de tipar, le leaga in cuvinte... In fine, pe parte cognitiva, este TOBA de
carte, asa cum spun specialistii psihologi "peste nivelul de varsta
intelectuala"!!! PROBLEMA DISPERATA: Desi am incercat sa-l duc la o gradinita de
stat, normala, chiar si atunci cand nu vorbea (in special pentru socializare) nu
reusea sa stea locului nici macar 5 minute, nu se putea concentra... I-am dat
atunci tratamente homeopate, acum, de 2 saptamani ia Strattera de 10 mg... Acum
, la 6 ani, l-am inscris la 3 gradinite normale, insa nicio educatoare nu-l tine
mai mult de 2-3 zile pentru aceleasi motive: nu socializeaza bine cu colegii
(decat in jocuri in care e lider), vorbeste tare si apasat, daca il contrazici
sau ii interzici o activitate pe care o prefera are tulburari grave de
comportament (zgarie, da cu piciorul in glezna, tipa, se tranteste jos si refuza
sa se ridice, tranteste caiete, se urca pe scaunel si mai nou a incercat si pe
un dulapior). De precizat ca aceste manifestari nu le are cu copiii sau in
relatia cu copiii ci in special cu dna educatoare sau cu femeia de servici... Ma
simt depasita de situatie: 1. in fiecare dimineata se trezeste de la ora 7 cu
gandul ca vrea la gradinita, desi nimeni nu-l primeste... plangem amandoi... 2.
certificat de handicap nu-mi da nimeni, acum am auzit de un certificat CES pe
care nu i l-am facut, dar de maine ma interesez... 3. profesor de sprijin
(platit de mine) nu accepta, deoarece are impresia ca este un "spion" in
sala.... 4. ce tratamente medicamentoase iau elevii dvs. cu aceleasi manifestari
de agresivitate, fiindca mie, pana acum, mi-a fost teama sa-i dau unele care
sa-l afecteze negativ... insa am ajuns la un punct in care, cred ca voi pune in
balanta beneficiile... 5. acasa, cand stam la masuta, "unu la unu", indeplineste
toate sarcinile daca i le prezinti intr-o forma atractiva lui. Se concentreaza
si 30 minute si destul de rar se intampla sa te zgarie, fregvent insa te
contrazice tipand. 6. este absolut necesara SOCIALIZAREA, este singura latura
unde a a ramas in urma. Eu ca mama, nu stiu alt mediu mai bun de socializare cu
copii de varsta lui decat la gradinita sau in parcuri, cand vremea permite... Nu
stiu ce sa fac! Sunt constienta ca trebuie sa lupt pe mai multe planuri:
doctori- medicatie, psiholog, metode educationale de reducere a comportamentelor
agresive... Insa sunt total debusolata! VA ROG DIN SUFLET, AJUTATI-MA DIN
CAZURILE PE CARE LE-ATI AVUT, DATI-MI SFATURI CA PENTRU UN PARINTE NEAJUTORAT SI
PENTRU UN ... COLEG, DACA DORITI! MII DE MULTUMIRI ANTICIPATE PENTRU TIMPUL
RAPIT!

Emanuel - un orfan salvat de invatatoarea lui care i-a devenit si mama

..Inceput de an scolar obisnuit , cu flori, bucurie , dar si lacrimi din partea copiilor care nu s-ar fi lasat desprinsi de mana mamei. Urma sa iau clasa I , dar dupa atatia ani de experienta nu ma temeam. Stiam ca totul va fi bine.In clasa ma asteptau 23 de copii intre 6-7 ani. Fiecare cu intrebarea sa, cu speranta sau cu teama de un nou inceput...I-am imbratisat pe toti intr-o privire si, dupa primele cuvinte de bun venit, am fost intrerupta de un pusti stirb, cu ochi negri si obrajii imbujorati. A sarit din banca in picioare tipand:-Sa stiti ca eu sunt cel mai lau copil!!!!Un moment am ramas fara replica. Tipatul lui a continuat sa-mi persiste in minte. Am ramas cu privirea atintita asupra lui, nevenindu-mi a crede ca se intampla cu adevarat. Dar era pe cat se poate de adevarat!! Continua sa sara , sa bata cu pumnisorii in banca, in timp ce din gat scotea sunete inabusite, ce voiau sa para a fi ras.M-am apropiat de el si, in timp ce i-am cuprins umarul fragil in palma cu fermitate, l-am intrebat:-Cum te numesti?-Emanueeel!!!!!-Si...zici ca esti cel mai rau copil?-Da! a raspuns continuand sa rada infundat, tintindu-ma cu o privire sfidatoare.-Ei, atunci ai cam incurcat-o: afla ca eu sunt cea mai rea invatatoare! Te rog sa iei loc si poate ca am sa te iert pentru ce ai facut ...Mai ca nu-i venea a crede, dar intalnindu-mi privirea si-a dat seama ca nu e gluma. Aproape s-a prelins in banca, incercand sa mai zambeasca...Dupa un timp l-am observat cum sta cu capul pe banca , cu degetul mare in gura si privirea fixata intr-un punct fix.Dar reusise sa-mi atraga atentia...Emanuel era unul dintre cei cinci copii de la Centrul de plasament local (fosta Casa de copii) pe care-i aveam in clasa. Erau trei baieti :Emanuel, Cristi si Bogdan. Bogdan provenea dintr-o familie din localitate si avea in ochisorii albastri-verzui o licarire de siretenie care te deruta pe moment. Cristi, cu un intelect slab dezvoltat, nu rata nici o ocazie de a-mi sari in brate.Ema, plapanda si fragila, avea mereu un zambet pe buze si mergea in vacante in Irlanda , de unde se intorcea alt om…dar nu ramanea mult timp asa. Monica , putin rasfatata de sora ei mai mare,mergea in familie de cate ori avea ocazia...Doar de Emanuel nu stiam prea multe. Venea la scoala cu un trening vechi si rupt, murdar de cele mai multe ori cu gem pe fata, cu unghii mari si negre...Si atitudinea lui nu era usor de prezis :ba ma ignora,stand cu capul pe banca, cu degetul mare in gura si privirea in gol, ba era foarte agiatat.Tipa pe neasteptate in timpul orei, lovea cu pumnii in banca, rupea caietele copiilor, ii musca sau ii scuipa. Reuseam sa-l linistesc printr-o privire severa sau chiar ridicand tonul, vorbeam mult cu el, in timp ce restul clasei isi exprima parerea in legatura cu comportamentul lui ...Cel mai mult ma ingrijora faptul ca ,profitand ca scriu la tabla si sunt cu spatele la clasa, fugea afara. Batea in usile claselor vecine si urla pe hol mai ceva decat Tarzan. Imi era teama sa nu ajunga in mijlocul strazii.Era deja inceputul lui octombrie si eram gata obosita. Intr-o ora le-am dat de colorat in completarea lectiei si i-am rugat sa fie cuminti, deoarece aveam de completat o situatie. Copiii s-au bucurat, doar Emanuel nu parea a fi de acord cu restul clasei. S-a intors de la banca si, cu un aer sfidator, clatinanad din cap ca un om mare ,care stie multe, a intrebat:-Ce, mai, voua va e frica?Colegii l-au privit lung, unii au izbucnit in ras, altii isi dadeau coate. Am reusit sa-i linistesc, dar Emanuel continua sa rada si sa se strambe. Trebuia sa gasesc repede o solutie…M-am apropiat destul de mult de el si, in timp ce-l asezam in banca, l-am intrebat:-Si tie nu ti-e frica?!-Nuuuuu!!!! Raspunsul a venit insotit de acelasi ras fortat.-Nici nu trebuie sa-ti fie frica. La scoala e bine sa vii de placere...Daca ti-e frica inseamna ca nu esti cuminte si astepti mereu o pedeapsa. Si nu e buna frica asta, crede-ma!Dar cred ca si tu poti fi cuminte,daca vrei. Ce zici, vrei?M-a privit lung , lasand un zambet sa-i joace in coltul gurii, apoi a raspuns de parca mi-ar fi facut o favoare:-Pai…daca vleau eu…pot...-Si ce crezi, poti?A urmat o clipa de tacere, clipa in care privirile ni s-au incrucisat.Atunci am vazut in ochii lui ceva care contrazicea comportamentul Surprised tristete fara margini…S-a asezat in banca , privind spre clasa cu un aer de superioritate:doar negociase cu mine, nu?!In ziua aceea am ajuns acasa foarte obosita, aproape epuizata.N-am vorbit cu nimeni. Voiam doar liniste. M-am inchis intr-o camera si m-am rugat. Simteam ca e ceva nou si teama ca nu voi reusi sa ma descurc mai ca incepuse sa-si faca loc in sufletul meu. Am luat Biblia, cartea mea cea mai de pret, Cuvantul lui Dumnezeu care ma povatuise de atatea ori. Si am citit:”Si sa nu obosim in facerea binelui, caci la timpul potrivit vom secera, daca nu vom cadea de oboseala. Asadar, cat avem prilej, sa facem bine oamenilor, si mai ales fratilor in credinta.” (Galateni 6:9)“Doamne, dar ce trebuie sa fac in situatia asta?” si lacrimi de liniste mi s-au prelins pe obraji, pentru ca intelesesem mesajul, dar imi era teama sa-l rostesc.Am vorbit sotului despre toate intamplarile de la scoala , despre ceea ce am citit, asteptand o confirmare. M-a cuprins in brate si mi-a spus:-Cred ca ar trebui sa-l vizitezi la Centru si sa afli mai multe despre el…Apoi ,sa avem rabdare…Toul va fi bine…Zilele care au urmat nu s-au deosebit prea mult una de cealalta, atata doar ca Emanuel schimba “rautatile” din program, dar reusisem sa-i captez atentia si sa participe la ore. Si avea cu ce , dand dovada de inteligenta , in ciuda faptului ca d-ra psiholog m-a asigurat ca nu e chiar asa.Dar in fiecare zi il vedeam cu privirea ratacita, ochii impaienjeniti si obositi, cu degetul mare in gura...undeva, intr-o lume doar a lui, in care nu lasa pe nimeni sa patrunda...Ma durea privirea aceea, ma dureau lacrimile care-i siroiau pe obraz cand cineva il jignea sau il lovea...In drum spre casa m-am intalnit cu fiul meu,care tocmai venea de la liceu. Era ultimul an. De obicei zambeam, dar acum zambetul murise.-Hei, mama, ce s-a intamplat?! De ce plangi?I-am povestit. Ma asculta usor incruntat si cand am terminat m-a prins de umeri:-Eu zic sa mergi chiar acum la Centru si sa vorbesti ca vrei sa–l iei la noi!!!-Chiar esti de acord?!-Cum sa nu?Doar stii ca mereu mi-am dorit sa luam un copil in grija.Uite ca s-a ivit ocazia….In ziua aceea am mers la Centrul de plasament si am vorbit cu doamna asistent social . Mi-am exprimat dorinta de a-l lua pe Emanuel acasa in weekend si , cand se poate, si-n vacante. A ramas socata. S-a uitat la mine cu niste ochi, de am intors capul instinctiv sa vad daca nu e cineva in spatele meu: nu era nimeni.-Va dati seama ce risc va asumati?-Normal ca-mi dau seama…Dar este dorinta noastra!Am respirat usurata cand mi-a zis sa intocmesc dosarul si ca , mai mult decat sigur, se va rezolva.Am vorbit apoi cu psihologul Centrului , care mi-a spus pe scurt trecutul lui. Era in Centru de la 4 ani, cand ii murise bunica . Mama fusese o femeie educata, care din cauza unei deceptii a innebunit si s-ar parea fara sperante de a se vindeca. In crizele ei de nebunie se purta violent cu copiii, incendia casa si umbla prin localitate fara nici un scop...
Peste o saptamana am primit aprobarea. Dupa amiaza am mers in centru sa-l iau intr-o scurta vizita, pentru acomodare. Am vorbit cu educatoarea, i-am aratat aprobarea scrisa si iarasi am vazut o figura uluita, de data aceasta insotita de comentarii:-Chiar pe asta v-ati gasit sa-l luati? Asta e drac, nu copil!-Da. Chiar pe asta...Si eu nu am vazut niciun drac, mai ales intr-un copil. Eu vad un baietel...Cam obraznic, cam nazdravan, dar cred totusi ca e DOAR un baietel...L-a chemat de pe terenul de fotbal. Era o zi frumoasa de noiembrie. Parca si natura tinea cu mine si se bucura de bucuria mea (sau poate de a copilului!!!). Pomii erau impodobiti cu frunze pastelate, soarele zambea vesel , iar un vanticel placut imi mangaia obrazul.A venit in fuga. Plin de praf, cu acelasi trening rupt. S-a oprit in fata mea si m-a privit descumpanit.-M-ati chemat? In timp ce vorbea isi framanta degetele , de parca ar fi vrut sa le schimbe forma.-Da. Vrei sa vii cu mine la o plimbare?-Da!!!Nici nu ma asteptasem sa primesc un raspuns asa de prompt. I-am intins mana fara sa-l privesc. Din cauza emotiilor simteam ca-mi dau lacrimile. Ne-am plimbat prin oras, l-am dus la o cofetarie, apoi am pornit spre casa. In tot acest timp l-am tinut de mana. Cu coada ochiului am observat cum isi ridica din cand in cand privirea spre mine. Si simteam ca e o privire plina de intrebari, simteam ca e descumpanit , de parca nu-i venea sa creada ca e real ceea ce i se intampla.L-am dus acasa si i-am urmarit reactia:se asezase pe coltul canapelei , de parca s-ar fi temut sa nu ocupe prea mult loc. Catelusele mele ( ca am si asa ceva prin casa) au sarit pe el, vesele ca au cu cine se juca. L-au ajutat sa-si invinga timiditatea. N-a trecut mult si a inceput joaca…Din cand in cand mai sarea si pisica, infoindu-si coada stufoasa, o zbughea printre ei, se aseza la panda miscandu-si corpul pe gresie de parca ai fi zis ca e la saritura in lungime, apoi se napustea asupra lor, ca imediat sa fuga in alt colt al camerei, sa repete figura. Emanuel o urmarea si radea in hohote… nu era un ras fortat, ci venea de undeva, dintr-o inima de copil…Se imprietenise deja cu membrii familiei. Sotul zambea pe sub mustata, incantat ca se acomodase atat de repede. Iar Marian il cunoscuse cu ceva timp in urma, cand a mers cu un grup de tineri sa se ocupe de copii, sa le ofere putina atentie si mai ales afectiune.Mergea cam o data pe saptamana si de fiecare data imi povestea despre ei. Imi spusese despre Emanuel ca e unul dintre cei mai nazdravani copii din centru, ca urla pe holuri cat il tinea gura si chiar lovea copiii mai mici. Mi-am dat seama ca nu va fi usor, dar nu aveam de gand sa renunt…A trecut luna noiembrie si nu l-am mai luat acasa. Ma lasasem furata de toate problemele pe care le aveam de rezolvat…In vacanta de iarna l-am luat la noi. Cred ca eu am avut emotii mai mari decat el. Ma temeam ca nu ma voi descurca, dar teama a fost inutila. Emanuel s-a dovedit a fi un copil tare cuminte. Unde eram eu, era si el. Noaptea trebuia sa merg des in camera lui, pentru ca tipa in somn. Avea cosmar destul de des. Cand voiam sa-l mangai avea retinere, se retragea…Nu era obisnuit. Cu timpul, a inceput sa vina singur sa-l iau in brate. Am inceput sa lucram la dictie: era mare, deci trebuia sa invete sa pronunte corect.Dar , ca si cum nu ar fi fost suficient cate suferise, a mai urmat ceva…Observasem ca de cate ori voia sa vada ceva se apropia exagerat de mult, inclinanadu-si capul intr-o parte. L-am dus la un medic oftalmolog, la un cabinet particular, in speranta ca i se vor recomanda ochelari. Dar din pacate s-a descoperit a fi o fractura de cristalin, care necesita operatie…Am vorbit cu el pe aceasta tema si ne-am inteles: la operatie sa stau cu el. Insa nu se stie cand va fi asta…Inainte de sarbatori am fost toata familia la cumparaturi: eu, sotul, Marian si Emanuel. A fost cuminte tot timpul. Ne-a privit cum luam una , alta, iar cand am cerut haine si pentru el, a tresarit:-Pentlu mine??!!Daca l-as fi lasat , ar fi dormit cu tot ce i-am cumparat in brate!!In Ajunul Craciunului l-am dus in centru, sa fie prezent cand vine "Mosu". Atunci am fost surprinsa sa aflu ca are o sora! El nu-mi spusese nimic, cei de la centru la fel...Mi-am facut mii de ganduri: oare ce o fi simtit fetita aceea , cand a vazut ca fratele ei a plecat, iar ea nu?!…Cand am ajuns in Centru, toti au ramas uimiti: Emanuel , in costum si cu cravata, parca nu era Emanuel! Unul dintre baietii mai mari a exclamat:-Am crezut ca e unul din familie, nu din Centru! Ba , Emanuele, ce noroc ai!!Si din nou s-a rupt ceva in interiorul meu: erau asa multi copii necajiti, iar eu nu-i puteam ajuta!!!…M-am consolat cu gandul ca va trebui sa-mi focalizez toata atentia asupra lui Emanuel, apoi…In una din seri am citit din Biblie "Isaia7:14"- "…Se va naste un Fiu, si-I va pune numele Emanuel(Dumnezeu cu noi)". A ramas pe ganduri un timp, apoi a soptit:-Ce nume frumos am! Inseamna ca ma iubeste Dumnezeu, nu-i asa?
www.copilarieregasita.webs.com

Prevenirea si combaterea violentei scolare

Prevenirea si combaterea violentei
în mediul scolar
În sistemul educational libertatea individuala este gresit înteleasa atât de catre elevi cat si de catre profesori si parinti si nu a avut ca efect micsorarea gradului de violenta în scoala, ci dimpotriva pe fondul acestei libertati gresit înteleasa si exprimata, scoala poate reprezenta o sursa a unor forme de violenta.
Daca anterior violenta scolara nu se manifesta decât ocazional, între elevi sau dinspre cadrul didactic spre elev, acum remarcam o violenta sporita de la an la an atât între elevi cât nu rareori dinspre elevi spre cadrele didactice.
Pentru a putea preîntâmpina si dezarma un comportament violent în scoala trebuie mai întâi sa clarificam si sa întelegem conceptul de violenta, sa aflam cauzele acesteia si în final sa fie concepute masurile de combatere si prevenire.
Spre deosebire de agresivitate -care reprezinta potentialitatea ce permite dirijarea actiunii si tine de gândire si analiza fiind intrinseca-, violenta este actiunea în sine, dezorganizarea brutala a personalitatii sau colectivitatii si afecteaza atât individul cât si mediul în care acesta se manifesta. Violenta nu este ereditara, dar este
contagioasa….
Astfel întâlnim mai multe tipuri de violenta în mediul scolar:
• Violenta fizica, concretizata prin lovirea persoanelor, vatamarea fizica a acestora, deposedarea prin forta de bunuri, etc;
• Violenta economica(materiala) ce se rasfrânge asupra obiectelor din jur, asupra mobilierului scolar, si a bunurilor altor persoane;
• Violenta psihica ce are ca efect formarea complexelor de inferioritate la persoana agresata, si se manifesta prin verbalizare, atitudini de respingere, izolare;
Printre cauzele care determina comportamentul violent în rândul scolarilor, (multiple si greu de combatut) putem argumenta urmatoarele:
• Înca de la vârsta prescolara unii copii sunt martori ai violentei domestice (fizice,psihice) si fiind la vârsta la care îsi aleg si imita modelul de comportament, copilul îsi va însusi inconstient actele de violenta ale adultilor, le va reproduce în interactiunea cu gradinita, grupul de prieteni sau scoala, fiind convins ca aceste atitudini sunt corecte si firesti;
• Deseori, din dorinta de a fi populari, de a avea ceea ce familia nu le ofera sau pur si simplu de a se razbuna pe colegii cu performante în diverse domenii, elevii apeleaza la teroare, deoarece nu cunosc pedepsele legale la care pot fi supusi. Tot în ciclul primar se formeaza/dezvolta dorinta copilulului de a se evidentia; nereusind performante la învatatura, elevul va încerca sa devina lider prin orice alte metode, apelând sau instigând la violenta;
• Provenind din medii sociale diferite, în clasele primare scolarii vor avea tendinta de a-i exclude pe cei minoritari, cauzând astfel forme de violenta;
• Un alt factor de risc în devierea comportamentului copilului spre violenta îl constiutuie Mass-Media, prin prezentarea realitatii ca pe un fapt banal, indiferent de gravitatea faptelor expuse si mai ales fara a accentua consecintele acestor violente asupra celor ce le-au provocat. Mass-Media expune acte de violenta (atât în programele pentru copii cât si în filme sau stiri) în mare parte fara sa stigmatizeze aceste acte, fara a sublinia caracterul imoral al agresiunilor.
• O mare parte din vina o are aici si familia care permite contactul copilului cu televizorul, neexplicându-i ceea ce este etic si ceea ce constituie o abatere grava de la normele sociale si civice. Neimplicarea familiei în dezvoltarea capacitatii de a discerne moralul de imoral, legalul de ilegal, are ca urmare însusirea de catre copil a unor comportamente inadecvate vârstei si deseori negative. La rândul sau, ajuns adult copilul va repeta greseala parintilor.
• În aparitia fenomenului violentei scolare nu sunt de neglijat managementul defectuos al clasei, deficientele de comunicare între cadrele didactice si elevi, neadaptarea practicilor educationale la o populatie scolara în continua schimbare.
Aflat în colectivitate, elevul îsi va organiza jocul si activitatea având ca suport violenta vazuta si va fi influentat de aceasta.
Aceste comportamente se vor manifesta în societate cu predilectie în scoala, deoarece colectivul este mai numeros(spre deosebire de grupul de joaca), vârstele sunt relativ apropiate si apare dorinta copilului de a deveni (ca în familie) centrul atentiei.
Sub eticheta violentei scolare se afla o diversitate de forme de conduita: confruntarea verbala, poreclirea, tachinarea, ironizarea, imitarea în scop denigrator, refuzul de a colabora si de a cere ajutor, bruscarea, lovirea cu diverse obiecte, palmuirea, împingerea, vatamarea corporala.
Prevenire si combatere:
• Cadrele didactice trebuie sa observe comportamentul elevilor pentru a putea preveni manifestarile violente ale acestora prin discutii atât cu elevii în cauza cât si cu familiile lor. Doar o buna colaborare a familiei cu personalul didactic
va reusi prevenirea/stoparea/îndreptare unor deviatii comportamentale, deoarece cadrul legal nu permite scolii luarea unor masuri extreme care sa determine din partea elevului respectarea drepturilor celor din jur. Scolii îi revine sarcina de a corija abaterile, de a defini clar diferenta dintre moral si imoral, deoarece copilul se va manifesta în mediul scolar influentat de imaginile vizualizate.
• Rolul învatatorului este acela de a omogeniza colectivul, de a-i determina sasi respecte colegii si cadrele didactice. Acest lucru se poate realiza prin dezbateri colective, prin intermediul povestioarelor , prin acordarea de sarcini pe echipe. Scolarii trebuie învatati ce înseamna a trai în societate: a te întelege reciproc, a asculta opiniile celor din jur, a exprima problemele în cuvinte nu în fapte, a lua decizii colective, si a te supune deciziei majoritatii, asi controla pornirile violente.
• La nivelul clasei este indicata elaborarea unui regulament intern. Elevii sunt cei ce negociaza regulile, si stabilesc sanctiunile în cazul abaterilor. Trebuie stabilite reguli simple ce pot fi lesne întelese si respectate.
• În conditiile în care situatiile de violenta scolara nu pot fi rezolvate în mod direct prin actiunea efectiva si imediata a cadrului didactic se impune formarea unei echipe (în cadrul careia sa fie incluse atât cadrele didactice cât si psihologul scolii, medicul, reprezentanti ai politiei, pompierilor, primariei).
Aceasta echipa ar putea preveni si combate acte de violenta prin prezentarea faptelor si explicarea urmarilor acestora.
• O alta metoda de prevenire si combatere a violentei este elaborarea R.O.I., aducerea acestuia la cunostinta atât elevilor cât si parintilor si respectarea sa stricta. La înscrierea copilului în scoala, parintele trebuie sa semneze ca este în acord deplin cu regulile scolii, reguli ce pot stabili de la scaderea notei la purtare pâna la exmatricularea definitiva a elevului în cazul constatarii unor fapte de violenta ce ar periclita siguranta celorlalti.
• La nivelul scolii se pot înfiinta grupuri de dezbateri în care sa se puna în discutie dificultatile muncii de formare a comportamentului prosocial al elevilor. Situatiile problema expuse, de unul sau mai multi profesori sa fie dezbatute în cadrul grupului.
• Înfiintarea în cadrul scolii a unui centru de consultanta cu parintii si elevii unde sa se poata depista, mediatiza, si dezbate acte de violenta scolara.
• Ca masura de constatare a gradului de violenta în scoala este indicata supravegherea elevilor cu ajutorul sistemelor video. Astfel se pot monitoriza accesul în incinta scolii, comportamentul copiilor în pauze, perturbarea activitatilor cadrelor didactice de catre alte persone. Daca din punct de vedere psihic prezenta camerelor video în incinta scolii descurajeaza manifestarile violente prevenind astfel încalcarea regulamentului de ordine interioara, din punct de vedere practic înregistrarile ofera dovezi incontestabile ale faptelor comise si ajuta la luare unor masuri imediate, nepermitând agravarea conflictelor.
• Pentru a evita evolutia si perpetuare violentei în mediul scolar, este necesar ca M.E.C sa aiba o buna colaborare cu Mass-Media (C.N.A) si sa semnaleze parintilor impactul pe care vizualizarea emisiunilor necorespunzatoare vârstei îl are asupra copilului, caci sprijinul familiei este hotarâtor.
A elabora strategii, proiecte de prevenire a violentei scolare implica a tine cont de toti factorii (temperamentali, sociali, familiali) care pot determina comportamentul violent al copilului. Scoala are un rol important în prevenirea violentei si asta nu numai în conditiile în care sursele agresivitatii sunt în mediul scolar ci si în situatia în care sursele se afla în exteriorul granitelor scolii.

Interventii pentru ameliorare

Interventia in cazul copiilor cu tulburari de conduita
Decizia care sta la baza actului de interventie este una dificila.
Decizia este un proces de alegere in mod deliberat a unei linii de actiune,pentru a ajunge la un anumit rezultat,obiectiv.
Ea reprezinta selectarea unui anumit curs al actiunii dintr-un numar de alternative.
O definitie operationala a deciziei este data de Ioan Jinga (Jinga,Ioan,Conducerea invatamantului,E.D.P,Bucuresti,1993),conform careia aceasta prezinta ca “activitate constienta de alegere a unei modalitati de actiune,din mai multe alternative posibile,in vederea realizarii obiectivelor propuse.”
La nivelul invatamantului,decizia are un caracter mai complex decat in alte domenii,pentru ca procesul condus vizeaza omul in formare.
Consecintele deciziilor au influenta directa asupra personalitatii viitorului adult,elevul in formare.
Semnificatiile generale ale deciziei educationale sunt:
-in plan social,indivizii pregatiti pentru scoala vor active dupa absolvire intr-o colectivitate in care se vor integra dupa maniera in care au fost socializati;
-in plan moral,decizia educationala poate schimba in bine sau in rau un destin scolar sau uman pentru o lunga perioada a existentei.
Deciziile se pot clasifica,dupa urmatoarele criterii:
A.dupa gradul de cunoastere a efectelor:
-decizii de rutina:
-decizii creatoare
B.dupa campul de actiune,nivel ierarhic implicat:
a.decizii strategice;
b.decizii tactice
Decizia este socotita ca un moment-cheie in orice activitate de conducere si consta in alegearea unei modalitati de actiune din mai multe posibile.
Ea are un caracter procesual si cuprinde o succesiune de activitati etapizate:
-pregatirea deciziei include:identificarea problemelor,obtinerea informatiilor necesare despre aceste problem,selectionarea,organizarea si prelucrarea informatiilor,elaborarea variantelor de actiune si a proiectelor planurilor de masuri;
-adoptarea deciziei –implica o activitate de analiza si comparare a avantajelor si dezavantajelor fiecarei variante,urmata de alegerea variantei celei mai avatajoase sau celei mai putin avantajoase. Dupa exprimarea optiunii,se trece la stabilirea masurilor prin care se asigura aplicarea deciziei.
-aplicarea deciziei-implica o succesiune de activitati de natura organizationala si motivationala,intre care trebuie mentinate:comunicarea deciziei,explicarea si argumentarea ei,organizarea actiunii practice,controlul deciziei si reglarea actiunii atunci cand apar abateri de le “traseul” stability,adoptarea unor decizii de corectare a deciziei initiale.
Situatiile de criza sunt caracterizate printr-un grad foarte ridicat de risc .
Riscul este definit de Jean Marie Choffray,ca fiind o variatie a valorilor reale fata de valorile medii sau cele pe care le asteptam,variatii care sunt datorate unor cauze intamplatoare.
Incertitudinea este definita, in acelasi context bibliografic, ca o variatie a valorii reale cauzate de erorile de estimare si aceasta datorita putinelor informatii asupra factorilor de influenta sau a imposibilitatii de a lua in considerare toti acesti factori.
Atunci cand avem de-a face cu o decizie in situatii de risc sau de incertitudine este recomandabil sa se determine in ce masura modificarile dintr-o estimare ar afecta decizia, deci este importanta descifrarea sensibilitatii unei situatii la modificarile unui anumit factor ce nu este cunoscut cu rigurozitate stiintifica. O situatie este certa, atunci cand nu exista nici un dubiu fata de rezultatul asteptat.
Parametri dupa care poate fi analizata o situatie care implica dintr-un punct de vedere finalist, interventia sau noninterventia, in asemenea cazuri sunt:
-durata abaterii comportamentale;
-frecventa abaterilor;
-susceptibilitatea de "contaminare" la nivel de grup;
-structurile personalitare afectate;
-consecintele in planul evolutiei longitudinale a elevului respectiv
Toate elementele anterior prezentate sunt dependente si de ceea ce noi numim in sens psihopedagogic, copii cu tulburari comportamentale.
Exista mai multe subtipuri ale tulburarilor de conduita.
Unul se refera la tendinta tanarului de a comite acte antisociale prin coalizarea cu altii - fiind capabil sa mentina relatii sociale - sau de a comite actele antisociale singur - nefiind capabil sa stabileasca raporturi sociale cu altii.
O a doua distinctie se realizeaza intre cei care au tulburari de conduita insotite de agresivitate si cei neagresivi.
Combinatia intre tendinta de a comite acte antisociale singuri si agresivitate prezinta cea mai mare rezistenta la tratament (Ollendick,1998).
Manifestarile comportamentale opozante sunt relationate cu tulburarea de conduita. Cele doua tulburari au o serie de puncte comune sub raportul etiologiei, al factorilor de mentinere si al manifestarii.
In ce priveste caracteristicile comportamentelor opozante, putem spune ca nu ar fi de dorit ca un copil sa nu fie niciodata agresiv. La unii copii insa, problemele sunt mai accentuate decat la cei de aceeasi varsta si afecteaza semnificativ relatiile cu ceilalti (Dopfner, 2004).
Manifestarile comportamentale opozante sunt definite printr-un comportament negativist, de nesupunere, neascultare si ostilitate fata de o figura autoritara.
COMPORTAMENTE PROBLEMATICE IN TULBURARILE DE CONDUITA
Comportamentele violente la copii si adolescenti
Copiii pot prezenta comportamente violente de la varsta prescolara. Cu toate ca pot fi trecatoare, nu trebuie neglijate. Preventia este cu atat mai eficienta, cu cat este mai timpurie.
Comportamentele violente la copii si adolescenti pot include un spectru larg:crize de furie violente, agresivitate fizica, batai, amenintari de a rani alte persoane ,folosirea armelor, cruzime fata de animale, incendierea,distrugerea intentionata a proprietatii si vandalismul.
Factori care cresc riscul comportamentelor violente
Numeroase studii au concluzionat ca o interactiune complexa sau o combinare de factori duce la un risc crescut pentru comportamente violente la copii si adolescenti. Acesti factori includ:
comportament violent sau agresiv anterior;
a fi victima abuzului fizic sau sexual;
expunerea la violenta, acasa sau in comunitate;
factori genetici;
expunerea la violenta prin mass-media (TV, filme etc.);
consumul de alcool si alte droguri;
detinerea unor arme acasa;
combinare a unor factori socio-economici care genereaza stres in familie (saracia, destramarea familiei, somajul, lipsa suportului social);
leziuni cerebrale care apar in urma unor raniri.
Semnalele de alarma ale comportamentelor violente la copii
Copiii care sunt sub incidenta unor factori de risC prezinta:
furie intensa;
pierderea frecventa a calmului;
iritabilitate extrema;
impulsivitate crescuta;
toleranta scazuta la frustrare.
Furtul
O alta categorie de copii care creeaza probleme este cea a copiilor/adolescentilor care fura. Parintii se intreaba ce ii determina pe copii sa fure si in ce masura copilul lor este un «delincvent» datorita acestui comportament.
Pentru un copil mic, este normal sa isi insuseasca ceva care ii starneste interesul.
Acest lucru nu trebuie privit ca flirt pana cand copilul nu are 3-5 ani, cand poate intelege ca a lua ceva ce apartine altei persoane este gresit. Educatorii trebuie sa ii invete pe copii despre dreptul la proprietate si respectarea celorlalti. De asemenea, parintii reprezinta modele pentru copiii lor. Ei nu trebuie sa le dea copiilor exemple negative de tipul: a aduce pixuri sau diverse obiecte de la serviciu acasa, a se lauda cu greseala unei vanzatoare care a dat un ,,rest" mai mare decat trebuia iar parintele nu a atentionat-o.
ETIOLOGIA TULBURARILOR DE CONDUITA :
Dupa factorii de mediu
a.Disfunctii in interactiunile din cadrul familiei
Influenta familiei asupra aparitiei simptomelor tulburarii de conduita se manifesta bidirectional:
copilul este influentat de factori cauzali sau de risc din familie (ex. depresia parintelui, metodele disciplinare folosite, abuzul de alcool si criminalitatea in familie etc.), iar comportamentul copilului influenteaza contextul familial. De exemplu, cercul vicios reprezentat prin intarirea comportamentului negativ al copilului de catre parinti (parintele nu mai pretinde copilului sa respecte regulile pentru a evita crizele de nervi manifestate de acesta) si prin intarirea comportamentului inadecvat al parintelui de catre copil (copilul asculta doar dupa ce este pedepsit aspru).
b.Respingerea din partea celorlalti si asocierea cu grupuri de delincventi
Exista o corelatie puternica intre comportamentul antisocial al copilului si comportamentul antisocial adoptat de cei din grupul sau de apartenenta. Nu se poate sti exact daca asocierea cu grupul este o cauza sau o consecinta a comportamentului antisocial . O explicate ar fi faptul ca o persoana cu tulburari de conduita este respinsa de cei care adopta comportamente prosociale. Aceasta respingere o determina sa caute acceptarea din partea persoanelor care au un comportament antisocial, ceea ce va duce la cresterea frecventei si severitatii conduitei antisociale proprii.
c.Mediul in care traieste copilul/ adolescentul
Saracia si mediul saturat cu probleme de delincventa pot influenta comportamentul antisocial al copilului, chiar daca nu constitute intotdeauna un factor cauzal al tulburarilor de conduita. Acesti factori actioneaza direct, sau pot media doar aparitia simptomelor, prin impactul lor asupra functionarii relatiilor din cadrul familiei.
INTERVENTIILE IN TULBURARILE DE CONDUITA
Rezultatele cele mai bune se regasesc in randul copiilor care prezinta tulburari de conduita la nivel mediu (comportamente opozante, lipsa compliantei si agresivitate de intensitate medie) si care provin din familii lipsite de probleme majore (care nu sunt familii dezavantajate socio-economic, in care nu este prezenta o psihopatologie accentuata a parintilor, nu exista conflicte maritale sau un nivel scazut al suportului social).
Factorii care asigura succesul interventiei in tulburarile de conduita sunt:
orientarea interventiei spre franarea influentei cat mai multor factori care determina sau favorizeaza tulburarile de conduita;
tratamentul este suficient de flexibil incat sa raspunda nevoilor specifice ale copilului:
interventia este orientata inspre prevenirea agravarii tulburarii si a comportamentelor cu risc antisocial.
Dupa Ollendick, 1998, cele mai eficiente metode de interventie m tulburarile conduita sunt urmatoarele:
1. Training-ul parintilor
Cercetarile au demonstrat eficacitatea acestui tip de interventie, intrucat e printre putinele modalitati prin care comportamentul copilului este adus intre limite
Training-urile pentru parinti in scopul remedierii tulburarilor de conduita ale copiilor se axeaza pe invatarea de catre parinti a unor abilitati care sunt importante in socializarea copilului. Astfel, parintele este incurajat:
sa fie implicat cat mai mult in relatia cu copilul;
sa utilizeze recompensele pentru incurajarea comportamentului prosocial;
sa utilizeze metode de disciplinare nepunitive pentru a reduce probabilitatea ocurentei comportamentelor problematice;
sa ii invete pe copii sa isi asume responsabilitatea pentru comportamentul lor;
•sa invete metode de monitorizare a comportamentului copilului.
Training-ul se poate face individual sau in grup.
Factorii care influenteaza eficienta training-urilor pentru parinti sunt:
-focalizarea pe insusirea in paralel a metodelor prin care este incurajat comportamentul dezirabil si a celor care asigura scaderea frecventei, intensitatii si duratei comportamentului problematic;
-cunoasterea unor principii generale legate de modul in care se insusesc anumite comportamente prosociale;
-insusirea metodelor de management al comportamentului copilului;
-organizarea unor sedinte de urmaire a progresului (follow-up);
-dezvoltarea unor abilitati generale de relationare ale parintelui:
tehnici de rezolvare a conftictului (ex. exprimarea emotiilor, ascultarea reflexiva, negocierea) si de autocontrol (ex. stabilirea de scopuri, automonitorizarea, autoadministrarea de recompense);
-abordarea problemelor psihice/psihiatrice cu care se confrunta parintii (depre- sie, abuz de substante etc.), a conflictelor maritale, a stresorilor extrafamiliali (ex. lipsa unui loc de munca, suport social scazut).
2. Antrenament in rezolvarea de probleme
Antrenamentul in rezolvarea de probleme (ARP) este una dintre cele mai eficiente metode care pot fi utilizate direct cu copilul. Aceasta metoda se bazeaza pe asumptia ca distorsiunile de gandire aparute in atribuirile pe care copilul le face in situatiile sociale pot duce la comportamente agresive si antisociale. Programul ARP za modificarea acestor distorsiuni.
In demersul ARP, copiii sunt asistati in:
identificarea situatiei problematice;
utilizarea unor formule verbale prin care sa isi poata controla raspunsurile impulsive;
generarea cat mai multor solutii la problemele cu care se confrunta;
evaluarea posibilelor consecinte ale comportamentului;
• observarea si luarea in considerare a perspectivei altor persoane intt-o situatie data. Prin aceasta metoda, efectele pozitive pot persista in medie un an. In schimb,
eficienta ei este limitata in ceea ce priveste aducerea comportamentul copilului intre limitele functionarii normale
3. Combinarea interventiilor la nivel familial cu cele efectuate la nivelul scolii
Programul de interventie la nivel familial si scolar este conceput pentru copiii cu probleme comportamentale si de relationare cu alti copii. In acest scop, sunt implicate persoanele care pot avea un impact pozitiv asupra copilului in ceea ce priveste socializarea lui.

Ce este Tulburarea de comportament

Ce este tulburarea de comportament?Tulburarea de comportament se refera la un grup de probleme comportamentale si emotionale la tineri. Copiii si adolescentii cu aceasta tulburare au dificultati in a urma regulile si in a se comporta in societate in mod acceptabil. Adesea sunt priviti de catre alti copii si adulti ca fiind rai sau delincventi, fara ca acesti sa isi dea seama ca este vorba despre o afectiune mentala.Cauzele tulburarii de comportament la copil si adolescentCauzele tulburarilor de comportament la copii si adolescenti sunt multiple, incluzand leziunile cerebrale, abuzul in copilarie, vulnerabilitatea genetica, esecul scolar si experientele de viata traumatice.Simptomele tulburarii de comportament la copil si adolescentCopiii si adolescentii cu tulburari de comportament pot prezenta unele din urmatoarele simptome:- agresivitate fata de oameni si animale- intimidarea sau amenintarea altora- initierea batailor- cruzime fata de oameni si animale- furt- viol- distrugerea deliberata de bunuri- pornirea de incendii- spargeri in casa altor persoane- fuga de acasa- chiulul de la scoala- minciuni Tratament si psihoterapie pentru tulburarile de comportamentCopiii cu asemenea tulburari de comportament necesita o evaluare complexa, pentru ca in multe situatii tulburarile de comportament se asociaza cu tulburarea bipolara, anxietate, abuz de diverse substante, ADHD, dificultati de invatare, tulburari ale gandirii.Copiii si adolescentii care nu sunt tratati dezvolta probleme aditionale in perioada de adult, cu comportament de tip antisocial, incapacitatea de a-si mentine o slujba, probleme de relatie. Tratamentul copiiilor cu tulburari de comportament include psihoterapia, care are scopul de a invata copilul cum sa isi exprime furia in mod adecvat. La unii copii poate fi necesara medicatia. Tratamentul este in general dificil si de durata.

Tulburari comportamentale

PROBLEME COMPORTAMENTALE LA COPII
Scopul problemelor comprtamentale, il reprezinta, de obicei, atragerea atentiei. Probleme comportamentale la copii:
1. Absenta - este un comportament evitativ, defensiv - apare in situatii concrete: lucrari de control, conflicte (cu profesorii sau colegii), etc.
Cauzele: - se schimba in functie de varsta - la cei mici apare „fobia de scoala" (fobia: frica cu o anumita cauza). Poate fi legat de anumite situatii scolare sau de drumul intre casa si scoala - la puberi si adultescenti poate fi cauzata de atitudinea profesorului, de conflictele cu colegii si profesorii, existenta unei gasti din afara scolii, care are un impact negativ asupra copilului, - familie, care considera ca a invata este extrem de important, si sentimentul de iubire este conditionat de notele bune
Cum poate fi detectat? - copilul este adus la scoala de parinti, si plange la despartire, nu vrea sub nici o forma sa intra in scoala (in cazul scolarului mic) anxietate in timpul rezolvarii exercitiilor de scoala - simptome corporale: durere de cap, durere de stomac, disturbatii de alimentatie sau de somn - pasivitate, - simptome de frica cand se apropie de scoala (palpitatii, respiratie grea, transpiratie)
2. Furturi mai mici Cauzele: - lipsa de atentie sau de iubire din partea parintilor, lipsa acceptarii individualitatii copilului
Posibilitati de tratament
- formarea sau cresterea responsabilitatii (ex. Primeste o anumita suma de bani pentru o saptamana, pe care el trebuie sa gestioneze - e bine daca parintele stie la ce a cheltuit copilul banii, dar intrebarile sa nu iau forma unei interogari) - consiliere sau psihoterapie familiala
3. Vandalism - manifestari agresive specifice - fata de obiecte, proprietati
Caracteristicile persoanei care manifesta comportament vandal - autocontrol scazut, lipsa stimei de sine, toleranta scazuta la frustrare
Cauzele: - revolta fata de sistemul scolar - copilul nu se simte bine la scoala respectiva
4. Agresivitate Formele: - verbala: injuraturi - corporala: vatamare corporala - pasiva: nu face o anumita tema, nu raspunde la intrebari din suparare - negativism
Cauzele: - manifestarea emotiilor negative, descarcarea tensiunii - necesitatea de a-i domina pe altii - comportamente agresive invatate din cadrul familial, televiziune (filme violente), prieteni - presiunea grupului - lipsa atentiei si al respectului - stima de sine scazuta - abuz fizic sau emotional in timpul copilariei
Semne de avertizare - desene sau compuneri cu continut agresiv - amenintari la adresa celorlalti - manifestari agresive prealabile - agresarea animalelor - netolerarea criticii din partea celorlalti - factori de stres din sfera familiei: educare inconsecventa, lipsa suportului emotional, modele agresive
Posibilitati de rezolvare a problemei: - formarea unei relatii care se bazeaza pe incredere - laudarea, recompensarea si incurajarea copilului - formarea unei stime de sine pozitiva - cunoasterea cercurilor de prieteni a copilului - asigurarea unui model coraspunzator - introducerea si pastrarea unor reguli punctual definite - urmarirea jocurilor jucate pe calculator si a filmelor vazute la televizor.
preluat de pe www.sfatulmedicului.ro